Bucuresti, ora 9.00, intr-o garnitura de metrou moderna. Din reclama la un deodorant, zambeste o tanara ireal de frumoasa. La subrat i se citeste un porc - semn ca a uitat sa foloseasca stickul de dimineata.
Asudand real, un barbat slinos isi lafaie transpiratia pe un scaun si jumatate, sub afisul cu domnisoara. E descheiat la camasa pana la brau si-si arata sexos, la tot vagonul, bicepsii parosi, dominati de o burta sanatoasa, de bere. Lipsa de ventilatie din vagon si de educatie a individului iti seteaza automat respiratia pe minimum, catre sufocare.
Orice calatorie cu mijloacele de transport in comun, fie iarna, fie vara, dar cu acutizare pe canicula, e o ilustrare olfactiva a statisticilor ce spun ca romanul consuma anual numai patru bucati de sapun, doua paste de dinti si putin peste patru kilograme de detergent.
Reprezentanti din industria produselor cosmetice sustin insa ca piata se dezvolta accelerat, dar nu pe segmentul de igiena, ci pe cel de produse premium - parfumuri, deodorante, farduri - care pana in 2010 va creste cifra de afaceri a producatorilor la un miliard de euro, fata de 600 de milioane in prezent. Altfel spus, romanii nu dau multi bani pe sapun si detergent, dar arunca cu salariul in parfumuri, confirmand perfect zicala populara cu izul de „rahat” care razbate chiar si dintre brazi.
„Saptamana igienei la sate”
Se intampla zilnic, indiferent de ora, in Bucuresti, sa nimeresti un loc in care pute a transpiratie. Asta in cel mai important oras al tarii, unde se presupune ca sapunul si apa ar fi la indemana oricui, daca nu se zgarceste la consum din cauza apometrelor. La Harsova, un oras cu multi asistati social si opriri dese de apa din cauza neplatii facturilor, primarul le-a recomandat saracilor sa viziteze, cel putin la doua saptamani, viitoarea baie publica.
Faptul ca locuitorii nu au apa calda, cateodata nici rece ramane o realitate ce contribuie la mirosurile prea intime din multe locuri publice.
Traiul in Romania se simte dupa miros, de cateva secole. Constantin Barbulescu si Vlad Popovici, doi antropologi clujeni, au analizat modernizarea lumii rurale din Romania anilor
1850-1920. Ei au descoperit ca igiena la romani in secolul XIX era cunoscuta si de medici, care confirmau pentru cronicile vremii: „Baie calda generala niciodata nu fac nici femeile, nici barbatii, si acestia nici pe cap nu se spala decat exceptional si unii dintre ei. Se intelege lesne in ce stare e pielea taranului. Un strat de murdarie sta intotdeauna pe dansa”. Din aceeasi sursa aflam ca taranii interbelici erau alergati de jandarmi, in cadrul unor campanii propagandistice de folosire a sapunului, care se numeau „Saptamana igienei la sate
Mihaela, batistuta si unghiutele
Daca unii spun ca taranul roman se spala de doua ori in viata, la nastere si la inmormantare, Constantin Barbulescu ii gaseste scuze pentru lipsa de igiena, in legatura lui cu sacrul: „Cele doua momente tari ale igienei gospodariei corespund cu cele doua mari sarbatori crestine: Pastele si Craciunul, iar baia de sambata se face mai ales in vederea participarii la slujba religioasa de a doua zi”, explica antropologul.
Pentru nesimtirea orasenilor de azi, scuza e gasita de medicul Aurelia Cordeanu, de la Institutul de Sanatate Publica (ISP). Ea spune ca de vina ar fi lipsa educatiei facute obligatoriu, in alte tari, inca de la gradinita: „Se pedaleaza azi mult pe educatie sexuala, prevenirea SIDA, dar astora mici nimeni nu le spune: copii, trebuie sa va spalati pe maini, pe dinti”.
Inainte de 1989, la prima ora, dupa intonarea Imnului, tovarasa ne controla la batistuta, unghiute, iar cand mergeam la toaleta, elevul de serviciu ne stropea mainile cu bromocet. Aflam ca trebuie sa ne spalam pe dinti si de la Mihaela, personajul de desen animat alimentat cu sfaturi tot de specialistii ISP, care au avut fonduri speciale pentru asta, pana in 1985.
Spalatul nu imbolnaveste
Educatia se dovedeste insa insuficienta, atat timp cat poporul e ghidat inca de rationamente precum „daca ma spal prea des pe cap imi cade parul” sau „imi frec dintii din cand in cand cu sare, pentru ca spalatul dauneaza”, iar perceptia generala e bine cunoscuta: „merge si asa”.
Aurelia Cordeanu spune ca in sistemul sanitar nu prea se fac raportari ale bolilor generate de nespalare, insa recunoaste ca la inceputul fiecarui an scolar, la controlul medical sunt gasiti copii cu raie si paduchi, chiar daca cifrele sunt in scadere in ultimii ani.
Medicul dermatolog Sorin Tiplica, vicepresedinte al Societatii Romane de Dermatologie, e ingrijorat de cazurile cu care se confrunta la Spitalul Colentina si e pe cale sa convinga autoritatile sanitare sa demareze o campanie de educatie prin media, pentru a-i convinge pe romani sa se spele.
„Ca medic sunt nemultumit ca nu fac mai mult pentru educatia oamenilor. La spital vad pacienti din toate zonele si toate paturile sociale si pot sa afirm ca e nevoie de educatie ca sa inveti oamenii sa se spele. Producatorii sunt si ei disperati ca nu au clienti. Un producator cunoscut de sapun si-a desfiintat fabrica din Romania si produce in Turcia deoarece aici nu avea suficiente vanzari. In Romania secolului XXI avem multi pacienti cu raie, ceea ce inseamna ca ei nu se spala, dar nici hainele nu si le spala”, spune medicul care crede ca de vina sunt si cei sapte ani de acasa, dar se mira ca educatia ulterioara, anii de scoala si anturajul nu le schimba, unora, deloc mentalitatile retrograde.
In urma Europei
Tot de dragul educatiei si pentru a convinge romanii sa se spele, Consiliul National al Audiovizualului (CNA) a acceptat anul acesta o derogare de la Codul de reglementare a continutului audiovizual, pentru produsele considerate de stricta igiena intima - sapunul, pasta de dinti.
„La cererea producatorilor, membrii CNA au constientizat importanta educatiei in acest domeniu si au permis introducerea in spoturile publicitare a sfatului medicului/farmacistului”, admite Ileana Danalache, responsabila cu comunicarea la CNA.
De altfel, specialistii in publicitate recunosc ca reclamele cu continut educativ, care sa indemne la spalat sau alte obiceiuri normale de viata, dar „no name” (in care nu se implica cu numele vreo firma producatoare sau un produs) s-au facut in Europa in anii ‘60, in timp ce la noi abia acum se recurge la ele, ca la un ultim instrument de civilizare. Desi apa calda s-a inventat demult, romanii inca mai au nevoie de indemnuri ca s-o foloseasca.
Medicul Aurelia Cordeanu crede ca educatia trebuie facuta constant, pentru ca fiecare generatie are nevoie de sfaturi, mai ales daca educatia maturilor are carente in domeniu: „Daca nu vad acasa ca mama si tata se spala, copiii trebuie sa invete macar la scoala asta”.
JEG SAU CUMPATARE?
Ne spalam pe dinti de sase ori mai putin decat trebuie
Producatorii sunt obisnuiti, de ani intregi, cu stilul „relaxat” de consum al romanilor. „Consumul estimat de pasta de dinti in Romania e de 175 ml/persoana/an, ceva mai putin de doua tuburi de 100 ml, in timp ce in Polonia e de 280 ml/persoana/an, in Rusia de 290 ml, in Germania de 350 ml”, se arata intr-un comunicat al firmei Procter&Gamble.
Medicii stomatologi spun ca, pentru o persoana care se spala de doua ori pe dinti zilnic, consumul de pasta ar trebui sa ajunga la 12 tuburi pe an. Aceeasi companie afirma ca piata pastelor si periutelor de dinti inregistreaza o crestere modesta din 2004 pana azi, consumul romanesc continuand sa fie mult sub nivelul tarilor din UE. In privinta periutelor, romanii le schimba si la cativa ani, nu la cateva luni cum o fac alti europeni, iar vizita anuala, de control, la medic e respectata de foarte putini.
Tiberiu Mercurian, de la firma Henkel, spune ca in 2005 un roman consuma aproximativ 3 kg de detergent pe an, in 2006 „punga” marindu-se la 4,93 kg, ceea ce inseamna 32,8 spalari/an/locuitor.
Comparativ, un sloven consuma inca din 2005 9,9 kg de detergent, un ungur - 8,5 kg, un polonez - 4,9 kg si un ceh - 6,4 kg. Mercurian spune ca piata de detergenti a crescut influentata si de explozia numarului de masini de spalat automate, deoarece in urma cu 3-4 ani piata detergentilor era dominata de variantele manuale.
Totusi, numai jumatate din populatia Romaniei traieste la oras si beneficiaza de utilitati, in timp ce mare parte din populatia de la tara continua sa foloseasca sapunul de casa ca unic mijloc de degresare a jegului. Asa se ajunge probabil la cele patru bucati de sapun de toaleta din statistici, consumate de un roman pe an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu